Turul orașului
O PLIMBARE PRINTRE SECOLE
Cu ocazia unei vizite a orașului Miercurea Ciuc, Piața Cetății (Vár tér) situată la marginea centrului actual reprezintă un punct de pornire ideal. Prin noul său aspect pe care l-a căpătat în urma unei reconstrucții cuprinzătoare cât și prin atmosfera clădirilor istorice care o înconjoară, Piața Cetății este deosebit de populară nu numai rândul localnicilor, dar și în rândul turiști lor. Este, în același ti mp, un important loc de odihnă al orașului, respectiv unul în care se desfășoară diverse evenimente culturale.
Primăria. Fostul sediu al Comitatului
După 1876, odată cu instituirea noului sistem administrativ al comitatelor, Miercurea-Ciuc a devenit reședința comitatului Ciuc. Inițiativa înființării unui sediu al prefecturii în localitate îi aparține prefectul Mikó Mihály. În 1879 sediul prefecturii comitatului care pe atunci se afla încă la Şumuleu Ciuc a fost mutat provizoriu în Cetatea Mikó, după care au început lucrările de construcție pe baza proiectului elaborat de Hám Ignácz. Începând din anii 1980, în partea centrală şi în aripa sudică a clădirii funcţionează Primăria Municipiului Miercurea-Ciuc. Cu ocazia restaurării frontispiciului clădirii în 2000, ferestruica ovală din mijlocul peretelui de fronton a fost înlocuită cu stema orașului. Ca urmare a unei hotărâri judecătorești, în septembrie 2018 inscripția „Városháza” de pe frontispiciu a trebuit să fie scoasă.
Clădirea Tribunalului
A fost construită în 1786 în stil clasicist cu scopul de a servi la sfârşitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea ca sediu al ofiţerilor Primului Regiment Secuiesc de Infanterie. În această clădire s-a mutat apoi în 1868 Tribunalul Suprem desprins de administraţia publică în urma constituirii Comitatului Ciuc. În perioada dintre anii 1904–1921 în clădire funcţiona o fabrică de mobilă. După o serie de schimbări ale finalității cât și a proprietății sale, în clădire funcționează în prezent sec ţia O.R.L a Spitalului Judeţean de Urgență.
Palatul de Justiție
Clădirea actualei Judecătorii și a Penitenciarului a fost proiectată de arhitectul Wagner Gyula și construită în 1904 în stil eclectic.
Cetatea Mikó. Muzeul Secuiesc al Ciucului
Castelul-fortăreață este cea mai veche clădire a oraşului Miercurea Ciuc. Acest edificiu cu bastioane în stil renascentist a fost construit în anul 1611 din porunca lui Hidvégi Mikó Ferenc, vicecăpitan al Scaunului Ciucului pe baza proiectului lui Giacomo Resti care și-a desfășurat activitatea în Transilvania în timpul domniei principelui Bethlen Gábor. Construirea castelului s-a terminat în secolul al XVII-lea. Din anul 1970, Cetatea Mikó găzduiește Muzeul Secuiesc al Ciucului, instituție având drept scop prioritar cercetarea, prelucrarea, păstrarea și prezentarea patrimoniului cultural al Depresiunii Ciucului. Pe lângă rolul său științific, Muzeul Secuiesc al Ciucului reprezintă și un important obiectiv turistic al regiunii: în cadrul expozițiilor permanente putem cunoaște istoria Cetății Mikó, este prezentată modul de viață tradițional al localnicilor, tipografia franciscană de la Șumuleu Ciuc și au fost expuse și obiecte sacrale restaurate. Cea mai recentă expoziție permanentă a fost deschisă în anul 2018 și prezintă istoria orașului Miercurea Ciuc. Muzeul Secuiesc al Ciucului își asumă și sarcina de a face cunoscute valori culturale maghiare de rang universal. Curtea interioară a Cetății Mikó reprezintă în acela și timp unul din acele locuri care joacă un rol deosebit de important în viața culturală a orașului.
Spitalul județean vechi
Clădirea distinctă cu etaj al Spitalului Public de odinioară se află în vecinătatea Cetăţii Mikó, în piața care pe vremuri era centrul administrativ al comitatului Ciuc. Construcția acestei clădiri a început în anul 1888 și s-a finalizat în 1890. În clădire funcţionează și astăzi subunităţi ale Spitalului Judeţean de Urgență.
Festivalul de Muzică Veche
În luna iulie a fiecărui an, în diferite locații ale orașului răsună muzica epocilor trecute, și pentru o săptămână Miercurea-Ciuc devine un centru al muzicii vechi. Pe lângă concerte, în cadrul Festivalului de Muzică Veche de fiecare dată se organizează și Cursurile de Vară de Muzică Veche ceea ce include diverse activități educative. Ideea organizării unui asemenea festival s-a conturat în anul 1979 în timpul unui eveniment cultural organizat în memoria lui Kájoni János, iar prima ediție a Festivalului de Muzică Veche a avut loc în 1980. Inițiativa organizării a fost luată de membrii formațiilor ”Barozda” şi ”Kájoni”. Între anii 1986 și 1989 autorită ţile comuniste au interzis acest eveniment, organizarea acestuia fiind reluată în 1990. În cadrul evenimentului publicul are posibilitatea să cunoască pe cei mai renumiți muzicieni consacraţi muzicii medievale, renascentiste şi baroce din țară şi din străinătate.
DIN JIGODIN LA JIGODIN-BĂI
Râul Olt părăsește Depresiunea Ciucului printr-un defileu strâmt. Acest defileu care în literatura de specialitate locală este amintit și ca prag marchează limita dintre Ciucul de Sus și Ciucul de Jos. Vârful Harom, un mamelon din andezit de forma unei muchii scurte se plonjează în vest sub acoperirea Vârfului Nagykőbükk format mult mai devreme decât cel anterior. Rupturile cauzate de Pârâul Nagyos au scos la iveală relațiile dintre suprafața erodată și pătura de lavă depusă mult mai recent. Astfel, defileul Jigodin s-a format tocmai pe una dintre faliile masivului, care a fost sfărâmat în urma mișcărilor scoarței terestre produse în urma unei puternice activități vulcanice. De-alungul acestor rupturi vulcanice izvorăsc numeroase surse de apă minerală, fapt care a favorizat, printre altele, și înființarea stațiunii Jigodin-Băi.
Galeria „Nagy Imre”
Galeria care poartă numele pictorului Nagy Imre născut în localitate (1893–1976) se află în partea sudică a oraşului, în Jigodin. Operele sale eternizează oamenii din secuime, redând atmosfera vieții acestora. Pictorul a studiat la Institutul Pedagogic și la Academia de Arte Frumoase din Budapesta și s-a format în cadrul Taberei de Creaţie de la Szolnok. În 192l s-a întors în satul său natal, unde și-a găsit mereu inspirația necesară activității sale creatoare, chiar și după anul 1949, când s-a mutat definitiv la Cluj. Galeria a fost construită în 1973, an în care pictorul a împlinit 80 de ani și se află în vecinătatea casei natale a acestuia, unde sunt expuse astăzi obiecte de uz personal adunate de-alungul vieții sale. În Galerie se păstrează o parte semnificativă a operei lui Nagy Imre: schiţe, crochiuri, portrete, compozi ţii, gravuri de lemn și în aramă, peisaje. Moștenirea sa o reprezintă opera și vestigiile materiale rămase în casa memorială care păstrează până astăzi ambianța locuinței pictorului, aceasta rămânând așa cum era în momentul morții sale și fiind completată doar cu câteva obiecte aduse din locuința sa din Cluj. Vizitatorii vor găsi aici toate obiectele sale de uz personal, de la pachetul de țigări „Naționale” folosite pentru a face fum la albinărit de maestrul care, de altfel, nu fuma, până la ultima sa pictură în ulei rămasă neterminată. Casa memorială păstrează astfel cea mai intactă expoziție din întreaga zonă, printre care reviste, opere de artă pe care le-a cumpărat sau i-au fost dăruite, pensulele și echipamentul de pescuit, scuterul, fotografii, scrisori, discuri, tabla de șah cu figuri, stupii și alte astfel de obiecte care îi aparțineau.
Conacul Mikó
Conacul Mikó a fost construit în partea de est a Jigodinului, în apropierea bisericii romano-catolice în prima jumătate a secolului al XIX-lea și este unul din conacurile care se află astăzi pe teritoriul orașului Miercurea-Ciuc. Clădirea acestuia cu un singur nivel construit în stil clasicist emană demnitate. Proprietarul aceastei modeste curii nobiliare a fost familia Mikó din Jigodin.
Biserica din Jigodin
Biserica cu o singură navă a fost construită în secolul al XV-lea în stil gotic și poartă urmele unei reconstrucţii realizate în secolul al XVII-lea în stil baroc. A fost ridicată din bunăvoința familiei Mikó din Jigodin (1707) și târnosită în cinstea Sfintei Treimi. Statuia Măicii Domnului din biserică este aproximativ de aceeaşi vârstă cu cea din Şumuleu Ciuc, adică din anii 1510–1520. Pe obloanele tripticului (1673) au fost pictate scene ale vieții lui Iisus Hristos cât și patimile lui. Pictura în ulei care a fost integrată în partea principală superioară a tripticului și înfățișează Sfânta Treime este mai veche decât altarul însuși.
ÎN PRAGUL UNUI SECOL
Fiind la început reședința Scaunului Ciuc, iar mai târziu cea a Comitatului, până la sfârșitul secolului al XIX-lea orașul Miercurea-Ciuc avea un rol mai puțin însemnat. De atunci însă, rolul său public a crescut din ce în ce mai mult. Calea ferată inaugurată în 1879 a adus schimbări majore, iar în urma apariției diverselor unități industriale s-a modificat treptat și aspectul specific al târgului de odinioară. Clădirile construite pe la sfârșitul secolului al XIX-lea îi asigură un caracter urbanizat, burghez, acesta putând fi depistat cel mai ușor plimbându-ne pe strada pietonală Petőfi Sándor.
Gimnaziul Romano-Catolic
Cu ocazia aniversării a 100 de ani de la sfinţirea noii clădiri a Gimnaziului Romano-Catolic din Miercurea-Ciuc în data de 5 iunie 2011, a fost organizat de către Primăria Municipiului Miercurea-Ciuc un şir de festivităţi şi evenimente. Cu ocazia centenarului la Editura Csíkszereda a fost publicat volumul „Csíkvármegye státuss zimbóluma” care urmărește și prezintă istoria gimnaziului pe tot parcursul acestor 100 de ani. La începutul anilor ’90 în parcul din faţa clădirii Gimnaziului au fost ridicate cele două statui în memoria episcopului Majláth Gusztáv Károly, care a sfinţit clădirea și în cea a episcopului Márton Áron, personalitate a cărui nume poartă azi liceul. În strămutarea Gimnaziului Romano-Catolic la Miercurea-Ciuc au jucat un rol important, comitele de odinioară, Mikó Bálint şi primarul Ujfalusi Jenő, care a donat terenul aflat pe vremuri în proprietatea oraşului pentru construcție. Cu ocazia centenarului, Primăria Municipiului i-a adus un omagiu și acestor două personalități proeminente. Ridicând statuile lor lângă cele existente, s-a format actualul parc de statui demn de clădirea renovată recent. Gimnaziul Romano-Catolic a fost întemeiat la mijlocul secolului al XVII-lea sub patronajul călugărilor franciscani din Şumuleu Ciuc. Ideea mutării instituției de învățământ în orașul Miercurea-Ciuc s-a ivit la sfârşitul secolului al XIX-lea. În scopul realizării expertizei necesare, în 1989 s-a întrunit o Comisie, iar în urma dezbaterilor de un deceniu ale autorităților implicate, în 1909 a avut loc punerea pietrei de temelie, noua clădire a școlii – una dintre cele mai impozante în Transilvania – fiind finalizată în 1911. Cu ocazia ceremoniei de inaugurare care a avut loc în data de 5 iunie 1911 slujba religioasă a fost celebrată de episcopul fondator de şcoli ai Transilvaniei Majláth Gusztáv Károly care a sprijinit cauza mutării instituției și a urmărit cu atenție întregul proces. În partea centrală a clădirii Gimnaziului se află capela împodobită cu trei vitralii, dintre care cel din mijloc o înfățișează pe Fecioara Maria cu Mântuitorul în braţe, cel din stânga pe Sfântul Ştefan (Regele Ștefan I al Ungariei), iar cel din dreapta pe Sfântul Emeric (Principele Emeric, fiul regelui Ștefan I). În clădire funcționează astăzi două prestigioase licee, ambele cu predare în limba maghiară, Liceul Teologic Romano-Catolic Segítő Mária (din 1991) și actualul Colegiu Național Márton Áron. Acesta din urmă din anul 1990 poartă numele fostului elev al Gimnaziului Romano-Catolic de odinioară, numele renumitului episcop de Alba Iulia, Márton Áron.
Vechea Fabrică de Bere
Din Piața Szent Ágoston se poate vedea și astăzi complexul industrial în care funcționa vechea Fabrică de Bere – primul obiectiv industrial semnificativ al orașului Miercurea-Ciuc – fondată în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Acest complex industrial a fost valorificat mai târziu ca depozit de băuturi spirtoase, iar după 1944 ca centrală electrică și sala cazanelor.
Strada Petőfi
Clădirile care se află pe strada pietonală Petőfi Sándor păstrează atmosfera burgheză a orașului. Școala Civilă de Fete de odinioară este una dintre cele mai reprezentative clădiri. Construirea acesteia a fost finanțată din fondurile Bunurilor Private din Ciuc. Clădirea a fost finalizată în anul 1891 și funcționează ca școală din 1892. În prezent găzduiește Şcoala Gimnazială Petőfi Sándor. Dintre clădirile reprezentative ale străzii pietonale poate fi amintită Vigadó. Aceasta a fost construită în 1904 în stil Art Nouveau. Vizavi se află Casa Bochkor construită în anul 1902. Aceasta este o clădire de colţ în care funcţiona Şcoala Populară de Artă. La numărul 51 se găse ște Cazinoul Ofiţerilor construit în 1860, clădire care în 1887 a fost cumpărată de comunitatea reformată din oraș și transformată în parohie și casă de rugăciune. În colţul străzii Pantei se află clădirea Casei de economii de odinioară în care a fost mutat Cazinoul în anul 1878. A fost renovată recent și în prezent este restaurant. Pe partea cealaltă, la punctul de întâlnire a străzilor Petőfi Sándor şi Tudor Vladimirescu se află Casa Pál Gábor. A fost construită de avocatul Pál Gábor. Pe vremuri era casă de locuit, la parter funcționa birou de avocatură. În prezent este sediul Consulatului General al Ungariei din Miercurea Ciuc. La celălalt capăt al străzii pietonale se găsesc alte două clădiri semnificative: Casa Hirsch și Casa Zakariás. Prima dintre acestea în care funcționa spital și sanatoriu privat a fost construită în 1910-11 și și-a păstrat finalitate sa inițială până în anul 1940, după care a fost valorificată în scopuri diferite. Casa Zakariás a fost construită de frații Zakariás și le-a servit ca locuință.
INIMA ORAȘULUI
Centrul orașului este exact opusul străzii pietonale vizitate adineauri. În perioada comunismului, mare parte a clădirilor ridicate la început de secol au fost înlocuite cu niște construcții concepute într-o manieră arhitecturală megalomană caracteristică realismului socialist, dar și întregii epoci comuniste. În urma acestui demers, orașul s-a extins transformându-se mai degrabă într-o junglă de beton.
Piața Libertății și Piața Majláth Gusztáv Károly
Piața Libertății și noul centru al orașului care o înconjoară s-a înființat în anul 1976. Această piață spațioasă a intrat în conștiința localnicilor ca „tapstér” sau „placc”. Refăcută și modernizată, atmosfera ei este acum plăcută, asfel încât piața a devenit un loc în care localnicii de toate vârstele își petrec timpul cu plăcere. În jurul pieței se află sediile unor instituții importante: cel al Consiliului Județean și al Prefecturii, clădirea în care funcționa pe vremuri Hotelul Harghita găzduiește acum Universitatea Maghiară din Transilvania Sapientia, Casa de Cultură a Sindicatelor, respectiv Liceul de Arte Nagy István, ambele situate vizavi de clădirea Consiliului Județean și a Prefecturii. Ansamblul statuar sacral inaugurat în Piața Libertății în 2016 îl înfățișează pe episcopul Márton Áron (1896–1980) alături de alte două figuri și este cea de-a doua statuie publică a episcopului în oraș. Pe lângă modernizarea străzii pietonale și reînnoirea Parcului Central, în cadrul aceluia și program vizând reorganizarea și reamenajarea spațiului public din centrul municipiului Miercurea Ciuc s-a realizat și reconstruirea celor două piețe, dar și în același timp care leagă Piața Libertății cu Piața Majláth Gusztáv Károly și se întinde între Piața Libertății și clădirea fostei Case de Cultură a Municipiului, actualul sediu al Teatrului Municipal Csíki Játékszín. Un element important centrului reînnoit este clădirea Cinematografului reconstruit care este acum un obiectiv cultural modern și funcționează nu numai ca cinema, dar și ca sală multifunțională.
Filmszereda
Acest festival este organizat cu scopul de a prezenta cele mai recente creații cinematografice maghiare și românești. Pe lângă aceasta însă organizatorii se preocupă și de crearea unei atmosfere aparte: în zilele în care se desfășoară festivalul, pe Piața Majláth Gusztáv Károly, în spațiul special amenajat al festivalului răsună cunoscute șlagăre de film, au loc concerte și se desfășoară întâlniri cu publicul, dar și cu această ocazie se organizează activități tematice pentru copii.
Casa de Cultură Municipală
Cu toate că din punct de vedere arhitectural Casa de Cultură Municipală nu este o clădire deosebită, totuși reprezintă un element important al centrului orașului Miercurea-Ciuc. Importanța ei constă mai degrabă în faptul că este sediul a două instituții culturale prestigioase.Teatrul Municipal Csíki Játékszín și-a deschis porțile în luna septembrie 1999. Prin spectacolele teatrale reprezentând o varietate de specii, Teatrul Municipal Csíki Játékszín oferă publicului său o permanentă hrană spirituală. Din anul 1990, Ansamblul Naţional Secuiesc Harghita face parte din rândul instituţiilor culturale profesioniste. Aceasta păstrează, cultivă și transmite o mare varietate a dansului şi o mulțime de nuanțe ale muzicii populare maghiare, în special transilvănene, şi le promovează pe scenă atât în țară cât şi în străinătate.
Parcul Central
Parcul Central din Miercurea-Ciuc a fost înființat la începutul secolului XX, la inițiativa Municipalității de atunci. Pe lângă faptul că este un loc de întâlnire preferat, localnicii, dar și turiștii petrecându-și aici timpul liber cu mare plăcere, Parcul Central găzduiește și o mare varietate de evenimente: concurs gastronomic, expoziție de fotografie în aer liber, diferite concerte, spectacole, dar și evenimente sportive. În același timp însă Parcul Central din Miercurea-Ciuc reprezintă și o deosebită valoare naturală.
Zilele Municipiului Miercurea-Ciuc
Potrivit unei hotărâri ai Consiliului Local Miercurea Ciuc din anul 1998, Primăria Municipiului Miercurea-Ciuc organizează Zilele Municipiului în fiecare an în primul sfârşit de săptămână al lunii august cu scopul de a sărbători aniversarea primei menţionări documentare autentice a oraşului, a aceleia care se regăsește în scrisoarea de privilegii emisă de regina Izabella pe 5 august 1558 la Turda. În cadrul șirului de evenimente care se desfășoară cu ocazia Zilelor Municipiului organizate sub egida tradiției, dar și a receptivității figurează înălțarea festivă a steagului municipiului, concertul de promenadă a fanfarelor din împrejurimi, concertele în aer liber, respectiv târgul produselor de artizanat și a meșteșugurilor. La rândul lor, instituțiile culturale din oraș se pregătesc de asemenea cu programe festive.
ȘUMULEU CIUC, LOC DE PELERINAJ
Șumuleu Ciuc era pe vremuri o comună independentă și s-a unit cu orașul Miercurea-Ciuc în anul 1959. De mai multe secole reprezintă un important centru spiritual și este vestitul loc de pelerinaj al secuilor romano-catolici, deoarece de mai multe secole aici, la Șumuleu Ciuc are loc în fiecare an pelerinajul de Rusalii. Cu ocazia unei vizite în orașul Miercurea-Ciuc, nu putem evita o plimbare în acest loc în care se întâlnim deosebite valori arhitecturale și spirituale.
Biserica franciscană
Călugării franciscani stabiliți în Șumuleu Ciuc în prima jumătate a anilor 1400 și-au construit biserica și mănăstirea între anii 1442–1448. Desfă șurându-și activitatea în sprijinul culturii, ei au înființat aici o tipografie, o bibliotecă cu mii de volume, încă de la începuturi au predat la nivel primar și gimnazial. Construcția actualei biserici în stil baroc a început în anul 1804. La construcția acesteia au fost utilizate și pietrele vechii biserici gotice demolate. Lucrările s-au desfă șurat pe baza proiectelor arhitectului Schmidt Konstantin. Cea mai valoroasă comoară a bisericii este statuia Măicii Domnului așezată în spatele altarului principal. Statuia a fost sculptată din tei la începutul secolului al XVI-lea (1510–1515) în stil renascentist. Având o înălțime de 2,27 m, aceasta este cea mai înaltă statuie a Sfintei Fecioare din întreaga lume. Acesta a înfățișat-o pe Maica Domnului ca pe Femeia Îmbrăcată în Soare: sub picioarele sale este așezat globul Pământesc pe care apare și secera Lunii și poartă o coroană alcătuită din 12 stele. Statuia este considerată făcătoare de minuni și se află în centrul pelerinajului de Rusalii.
Biserica parohială din Cioboteni
Biserica parohială din Cioboteni este una dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din Depresiunea Ciucului. Fiind târnosită în cinstea Sfinților Apostoli Petru și Paul.
Gimnaziul Romano-Catolic de odinioară
Vechea clădire a Gimnaziului Romano-Catolic de odinioară se găsește în Șumuleu Ciuc. Această clădire independentă cu etaje construită între 1780–1782 a fost de-a lungul mai multor secole una dintre cele mai vechi și importante școli confesionale, romano-catolice din întreaga Transilvanie. Potrivit destinației sale originale, în această clădire a funcționat Gimnaziul Romano-Catolic din Șumuleu până în anul 1911 când prestigioasa instituție a fost mutată în orașul Miercurea-Ciuc. După mutarea Gimnaziului, clădirea a fost cumpărată de Bunurile Private din Ciuc și din anul 1913 găzduia un orfelinat. În perioada comunismului clădirea a fost naționalizată și funcționa aici orfelinatul de stat. Fiind restituită în anul 2004, astăzi se află în proprietatea Bunurilor Private din Ciuc și a fost cedată Fundației „Sfântul Francisc” din Deva.
Baia Călugărilor
Rezultând în urma activității vulcanice din zonă, izvorul aflat pe câmpul din spatele Mănăstirii Franciscane din Șumuleu Ciuc este sursa unei ape minerale care prin conținutul său de bicarbonat, săruri dizolvate, fier, calciu și magneziu poate fi utilizată în tratamentul intern a hiperacidității gastrice și a altor afecțiuni digestive. Această apă minerală carbogazoasă și hipotonică este deosebit de apreciată și de localnici. În trecut, călugării au strâns această apă minerală într-o piscină, iar baia amenajată de aceștia a fost numită Baia Călugărilor.
Capelele
Pe Muntele Șumuleu Mic se găsesc trei capele. Pe vârf se află Capela Salvator. Această capelă este cea mai veche, şi în acelaşi timp şi cea mai valoroasă din punct de vedere arhitectural. Despre împrejurările construirii sale nu există date autentice, dar foarte probabil a fost construită în memoria victoriei de la Belgrad (în maghiară Nándorfehérvár) din 1456. În apropierea capelei se află o schimnicie în care însă de câțiva ani nu mai locuieşte nimeni. Capela situată la est de Capela Salvator se numeşte Capela Pătimirii lui Iisus Hristos. În interiorul acestei mici nişe deschise se poate vedea Statuia lui Iisus legat de un stâlp. În zorii zilei Pelerinajului de Rusalii credincioşii se adună în jurul capelei pentru a aştepta răsăritul soarelui. Pe partea sudică a muntelui se află Capela Sfântul Anton. Construită din 1661 de către fratele Márk Jakab în semn de recunoştință şi potrivit făgăduinței sale, această capelă este locul penitenței şi a rugăciunii pentru împlinirea dorințelor.
Șaua dintre cele două vârfuri
Spațiul dintre munții Șumuleu Mic şi Șumuleu Mare este numit Șaua Șumuleului. Aici se găseşte Altarul „Hármashalom” construit în 1996 şi este locul în care în sâmbăta Rusaliilor se desfăşoară slujba religioasă de sărbătoare. De asemenea, tot în acest loc se organizează în fi ecare an şi Ziua celor O Mie Fete Secuiene, în prima sâmbătă a lunii iulie.
HARGHITA-BĂI
Este o așezare montană, stațiune balneară și turistică de interes local, care din punct de vedere administrativ aparține municipiului Miercurea-Ciuc.
Numele așezării a fost înregistrat în 1898, fiind încadrată în structura administrativ-teritorială a comunei Ciceu, de care aparținea până la Primul Război Mondial. Din această perioadă provin denumirile de Csicsói-fürdő sau Csicsói Büdös-fürdő. Situându-se la o altitudine de 1350 de metri deasupra nivelului mării, este localitatea aflată la cea mai mare altitudine din județ. Stațiunea motană se situează pe suprafața mai plată care se întinde sub coasta estică a vârfului Harghita-Ciceului (1769 m) înconjurată de vârfurile Bagolykő, Szélesvesze, Borhegyese și de Stânca Kossuth. Lanțul central al Munților Harghita se compune din roci variate de andezit.
Joacă un rol important în viața turistică a regiunii, oferind variate oportunități pentru odihnă și pentru practicarea sporturilor indiferent de anotimp. În stațiune, amatorilor sporturilor de iarnă le stau la dispoziție 7 km de pârtii de diferite nivele de dificultate și mai multe centre de închiriere echipamente de schi. De asemenea, se pot închiria și motosănii, iar vara ATV-uri sau chiar echipamente paintball. Pista de biatlon inaugurată în ultimii ani găzduiește competiții naționale. În stațiune mai funcționează și un patinoar în aer liber și o pistă de snowtubbing. Vara ne putem bucura aici de efectele tămăduitoare ale mofetelor și putem descoperi frumusețile acestor meleaguri urmărind două trasee turistice marcate sau parcurgând cele 7 km de pistă rezervată pentru bicicliști. La Harghita-Băi există și un parc de aventuri care se întinde pe o suprafață de un hectar și jumătate și asigură o experiență de neuitat. Parcurgând traseele amenajate, fiecare vizitator, de la mic la mare își poate pune la încercare forțele proprii și îndemânarea.